Vanishing Waves (Aurora) (2012)

Ca să nu mă mai înjure lumea pe stradă că n-am văzut în toată viaţa mea un film făcut de lituanieni, mi-am zis să-mi spăl ruşinea cu "Vanishing Waves", un thriller sf, şi romantic pe deasupra, deci o combinaţie de genuri care n-ar trebui să lase pe nimeni indiferent, cu atât mai puţin pe cinefilul din mine.

Povestea e simplă, dacă putem spune aşa - un om de ştiinţă într-ale creierului participă la un experiment care-i permite să se "conecteze" la mintea unei paciente aflate în comă.

Man of Steel (2013)

  Am învățat demult să nu mă mai duc la pomul lăudat cu sacul, așa că am fost doar cu o punguță și nici măcar asta nu s-a umplut. Da, cam atât de prost este acest reboot. 

După cele 143 de minute petrecute în compania unuia dintre cele mai așteptate filme ale anului speram să ies din sala de cinema cu câteva momente memorabile în cap, cu un feeling plăcut specific unui blockbuster și bineînțeles, cu un interes ridicat pentru sequel. Mai exact, la o întoarcere la origini a lui Superman undeva la nivelul lui Batman Begins. Din păcate, am ieșit doar cu o plictiseală cruntă și cu o mare durere de cap și de ochi. Nici nu este loc de comparație între cele două reboot-uri. Cu excepția efectelor speciale Man of Steel nu are mai nimic de oferit.

The Hunger Games (2012)

 

  Domnița Suzanne Collins (autoarea romanelor) nici nu ieșise din anonimat când japonezul Koushun Takami scria romanul Batoru Rowaiaru care avea să fie ecranizat în 2000 de regizorul japonez Kinji Fukasaku și a cărui idee a mai fost reluată sub alte forme în cel puțin două filme americane pe care le-am văzut în ultima vreme (The Condemned, The Tournament), The Hunger Games fiind cel de-al treilea. În plus, dacă privim și mai în urmă, se găsesc influențe clare de Lord of the Flies, Nineteen Eighty-Four și The Running Man. Asta nu o spun ca să critic filmul și nici ca să umbresc meritul autoarei de a dezvolta o idee sub o altă formă (chiar dacă pare că s-a inspirat din mai multe părți), dar vreau să fie clar cât de original este subiectul unor astfel de jocuri și unei astfel de societăți pentru cei mulți care l-au lăudat pe tot internetul că este "foarte original", lucru care și fără argumentele de mai sus oricum se anula din start fiind vorba de ecranizarea unei cărți.

Iron Man 3 (2013)

 

  Este clar că în categoria "popcorn movies" cei de la Marvel sunt greu de egalat, iar pentru strategia pe termen lung foarte bine gândită merită tot respectul.

Iron Man 3 nu mi s-a părut mai bun decât primul Iron Man, poate doar la capitolul umor, dar este peste al 2-lea la toate categoriile și, pe alocuri, mai bun și decât The Avengers.

John Carter (2012)

 

   Mulți nu au înțeles că scenariul este inspirat după o poveste scrisă de Edgar Rice Burroughs în 1911, cu mult timp înainte de Avatar, Star Wars și alte filme similare.

Astfel, sentimentul de deja-vu și lipsa de originalitate, principalele bile negre atribuite filmului de majoritatea criticilor negative, provin din simplul motiv că povestea a fost ecranizată prea târziu, după ce alții deja au profitat de multe din atuurile sale.

Despre film, pot spune că este mult mai reușit decât mă așteptam și că îmi pare rău că l-am evitat mult timp după lansare, plecând urechea la criticile negative.

The Avengers (2012)

 

   Doar pentru că a reunit cațiva supereroi Marvel în același film și pentru că i-a pus să lupte împreună, nu înseamnă că este ceva "epic" și nici că este cel mai bun film de acest gen. În percepția mea, un film foarte bun are alte coordonate.

Scenariul este destul de simplu: ăia buni vs. ăia răi. Ăia buni au aproape 2 ore la dispoziție să facă gargară, să pună țara la cale, să se tachineze cu niște glume banale în mare parte și să se comporte ca niște adolescenți care vor să arate cine este cel mai tare.

Cloud Atlas (2012)

    Un mix bun și inteligent de dramă, romantism, mister, sf, aventură, suspans și chiar comedie, destul de neagră în unele momente. Practic, în cele aprope 3 ore, indiferent de gusturi vei găsi cu siguranță câteva momente care să te încânte.

Scenariul este foarte bun, în special la capitolul coerență. Să ai un scenariu coerent care sare prin 6 povești din 6 perioade diferite fără să țină cont de ordinea cronologică, este foarte greu. In plus, temele abordate (pentru că nu este doar una) sunt atât de complexe încât, o analiză amănunțită a lor se poate întinde pe sute de pagini.