Epic (2013)

  Nu este chiar o animaţie "epică" în sensul figurat al cuvântului, nu se ridică la nivelul de divertisment impus de Ice Age şi Rio, poate că nici nu îmi va rămâne mult timp în memorie, dar este suficient de bine realizată şi destul de amuzantă încât să nu plictisească în niciun moment şi să merite vizionată.

Dacă povestea şchioapătă de la început şi până la final din lipsă de originalitate, oferă numeroase momente în care aduce aminte de faze şi personaje din alte animaţii, mesajele (pentru că sunt vreo 3 dacă am numărat bine) şi desfăşurarea sunt cât se poate de clare din primul minut, iar 3D-ul este nesatisfăcător, din punct de vedere vizual şi al feeling-ului nu am ce să-i reproşez.

Jack the Giant Slayer (2013)

 

   Nu pot decât să mă bucur că o astfel de ... tâmpenie, că altfel nu știu cum să-i zic, abia și-a acoperit bugetul cu încasările la nivel mondial. Dacă cineva poate să oprească astfel de filme să mai apară, atunci aceia suntem noi, consumatorii de filme, prin lipsa noastră de la cinema. Dacă nu are succes prima încercare, nu se mai face și a doua, iar dacă mai multe filme de acest gen vor eșua la box-office, sigur vor schimba tactica. Simplu.

Eu mi-am promis că nu mă duc să mai văd la cinema niciun film care reinventează basmele după bunul plac al producătorilor, doar de dragul de a ne arunca în ochi cât mai multe efecte speciale și clișee folosite la infinit. Dacă "Oz the Great and Powerful" a avut ceva respect pentru public și pentru banii dați la cinema pe bilet, filme precum "Jack the Giant Slayer", "Snow White and the Huntsman" sau "Hansel and Gretel: Witch Hunters", pur și simplu și-au bătut joc de noi, de banii noștri, de timpul nostru liber și bineînțeles, de basmele din care se inspiră.

Oz the Great and Powerful (2013)

  Pentru a-i simți adevăratul gust, este foarte important să-l vezi pe un ecran cât mai mare (de preferat la cinema în 3D), impactul vizual fiind punctul său forte.

Modul în care a fost gândită trecerea din lumea reală, prezentată în alb-negru și în format 4:3, în lumea fantastică plină de culoare a tărâmului Oz, m-a cucerit total. Odată făcută trecerea la ecranul mare și colorat, ne putem bucura de regie, scenografie, imagine, muzică, efecte, de 3 personaje foarte simpatice (Finley, China Girl si Knuck) , dar nu și de scenariu și actori.

John Carter (2012)

 

   Mulți nu au înțeles că scenariul este inspirat după o poveste scrisă de Edgar Rice Burroughs în 1911, cu mult timp înainte de Avatar, Star Wars și alte filme similare.

Astfel, sentimentul de deja-vu și lipsa de originalitate, principalele bile negre atribuite filmului de majoritatea criticilor negative, provin din simplul motiv că povestea a fost ecranizată prea târziu, după ce alții deja au profitat de multe din atuurile sale.

Despre film, pot spune că este mult mai reușit decât mă așteptam și că îmi pare rău că l-am evitat mult timp după lansare, plecând urechea la criticile negative.

Hansel & Gretel: Witch Hunters (2013)

   Pană mare de idei la Hollywood dacă au ajuns să imprumute două nume și o întâmplare dintr-un basm pentru a face un film conform cu cerințele lui 2013, adică efecte speciale, 3D, violență si multă stupiditate.

Foarte amuzantă și totodată de neînțeles mi s-a părut promovarea filmului sub deviza "classic tale, new twist". Care "classic tale" și ce înseamnă "new twist" ?! Mai potrivit ar fi fost "classic characters, new story".

Chiar dacă suna rău încă din faza de proiect, am zis totuși să nu fiu ursuz și să-i dau o șansă.