Așa cum “In the Mood for Love” este una dintre cele mai atipice producţii romantice, așa și recenzia ce urmează este una atipică pentru acest film şi cât se poate de subiectivă. Cine nu acceptă decât laude aduse acestui film, ar fi bine să se oprească aici din citit.
Chow şi Mrs. Chan, personajele principale ale filmului, sunt doi oameni nefericiți în căsniciile pe care le au, doi oameni care petrec marea parte din timpul lor în singurătate, doi oameni pe care destinul îi aduce împreună în momentul în care amândouă familiile se mută pe același palier. De la primele priviri și de la primele dialoguri schimbate, cei doi simt o oarecare atracție reciprocă, care se amplifică în momentul în care niște detalii aparent banale, îi fac să creadă că partenerii lor de viață au devenit amanți. În urma acestui eveniment, consecințele sunt total diferite de ceea ce ne-am putea închipui că ar fi normal să urmeze. Cei doi nu cer socoteală, nu fac scandal, nu pun capăt relațiilor și nici măcar nu au de gând să schimbe ceva, ci, legați de această bănuială (pentru că rămâne tot timpul la stadiul de bănuială), cei doi ajung să se cunoască, să devină inițial prieteni, ca apoi să se îndrăgostească și să pornească un joc de "sadomasochism sentimental" prin care își neagă sentimentele, își resping orice fel de pornire interioară și cel mai grav, își pierd calitatea de ființe, devenind doar două personaje ce interpretează nişte roluri într-o realitate doar a lor.
