Warm Bodies, noul film al lui Jonathan Levine, menține din primul și până în ultimul minut o atmosferă degajată și un ton ușor sarcastic, lucru care îi face în mod paradoxal și bine și rău în același timp.
Bine, pentru că atâta timp cât îți arată din primul minut că nu se vrea luat în serios, te împiedică să dai cu el de pământ și te face să-l accepți așa cum este și să fii suficient de relaxat încât să guști o astfel de poveste tâmpițică până la capăt, să închizi ochii la multele hibe pe care le are și să te amuzi la câteva situații caraghioase, la monologul interior foarte simpatic al lui R, dar mai ales la aluziile delicioase îndreptate către clasica poveste a lui Shakespeare, Romeo și Julieta (numele personajelor, situația lor "socială", poziția tatălui, scena balconului).
Bine, pentru că atâta timp cât îți arată din primul minut că nu se vrea luat în serios, te împiedică să dai cu el de pământ și te face să-l accepți așa cum este și să fii suficient de relaxat încât să guști o astfel de poveste tâmpițică până la capăt, să închizi ochii la multele hibe pe care le are și să te amuzi la câteva situații caraghioase, la monologul interior foarte simpatic al lui R, dar mai ales la aluziile delicioase îndreptate către clasica poveste a lui Shakespeare, Romeo și Julieta (numele personajelor, situația lor "socială", poziția tatălui, scena balconului).
