Am ales ca primă postare filmul lui Haneke, pentru că din punctul meu de vedere este filmul anului 2012, sau mai bine zis, singurul film al lui 2012 pe care sigur nu îl voi uita multă vreme de acum înainte.
În stilul său rece și nonconformist, Haneke ia o situație realistă și aparent banală, îi adaugă un titlu cu greutate, o desfășurare liniara și cand simte că te-ai acomodat cu situația și înțelegi mesajul, schimbă radical macazul și te lasă perplex, adăugând și câteva elemente simboliste, așa cum îi stă bine unui regizor ce a studiat intens filozofia și psihologia. La final, indiferent că ai gustat sau nu acest film, cu siguranță vei avea nevoie de minute bune să-ți pui gândurile în ordine.
De la regie și decor până la tipologia personajelor și anumite replici banale, toate sunt legate excelent între ele, încât, la o mica analiză după vizionare, îți dai seama cât de complexa și bine structurată a fost o poveste ce părea extrem de simplă la început, cu atât mai mult cu cât de la primul cadru ni se oferă pe tavă deznodământul firesc....singura necunoscută fiind modul în care s-a ajuns aici.
Titlul filmului nu este unul ironic, dragostea fiind tema principală, dar privită dintr-un alt unghi . Ea este dezbrăcată de hainele frumoase, de romantismul tipic și de alte clișee "frumoase" pe care oamenii le asociază cu acest cuvânt și ne este arătată și cealaltă latură a ei, una dureroasă, plină de neputința și sacrificii, în cea mai grea perioadă a vieții.
Ritmul filmului este unul lent, de meditație, iar apăsarea este cu atât mai mare cu cât decorul este minimalist, toată acțiunea având loc în apartamentul celor doi bătrânei, un apartament care, prin designul său, spune multe despre traiul bun, fericit și cultivat pe care l-au avut.
Aparițiile Evei, fata lor, sunt de mare efect atât în conturarea personalității Annei (o fire cu mult respect de sine, rușinată de situația în care se află), cât și pentru a arăta poziția copiiilor în astfel de situații.
Emmanuelle Riva și Jean-Louis Trintignant sunt atât de naturali încât pare ca asiști la propria lor poveste și că totul este filmat în timp real.
Concluzia: un film greu de digerat, aproape imposibil de revăzut, dar dacă aveți inima mai tare din fire și dacă vă plac filmele ieșite din tipare, trebuie să-l vedeți. În orice caz, țineți o batistă pe aproape...nu se știe niciodată.
VERDICT:
Official Site: http://sonyclassics.com/amour/
Sites: Rotten Tomatoes Metacritic CinemaRX Cinemagia
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu