Introducere - cu și despre...

   Pasiunea pentru cinematografie a apărut în a 2-a jumătate a anilor '90, mai exact undeva pe la sfârșitul anului 1995 (aveam aproape 8 ani) , atunci când filmele în format VHS dominau piața. O perioadă în care erau la mare căutare filmele de categoria B,C,D.. (filmele de acțiune cu Jean-Claude Van Damme, Chuck Norris, Sylvester Stallone, Arnold Schwarzenegger și mulți alții, filmele indiene și cele horror), dar, totul are un început, iar genul ăsta de început a fost o încălzire excelentă pentru filmele cu adevărat bune ce aveam să le văd ceva ani mai târziu.

     Tot în această perioadă am descoperit și marele ecran, "101 Dalmatians" fiind primul film văzut la cinema. Recunosc că nu a fost "dragoste la prima vedere", cinematograful din Giurgiu fiind destul de vechi nu oferea o calitate bună, iar plăcerea de a vedea un film la cinema era limitată de aceste condiții primitive. Din acest motiv, în următorii 5-6 ani cât a mai rezistat deschis, i-am mai trecut pragul doar de două ori.
 

    La începutul anului 2000, am descoperit puterea magică a HBO-ului. Odată descoperită, ajungeam să-mi petrec o mare parte din timpul liber în fața TV-ului, ba chiar devenise o unealtă bună de șantaj din partea parinților. "Nu mai ai voie la joacă" , "nu-ți mai cumpăr..." sau "nu mai vine moșu'", erau înlocuite de "nu mai ai voie la TV" sau mai grav, "îți scoatem HBO-ul"...

     Perioada de tranziție a continuat odată cu descoperirea puterii "divine" a PC-ului și bineînțeles, a internetului, undeva în decembrie 2003. Aici practic, s-a tras o linie între "ce ți se oferă să vezi" și "ce vrei să vezi". Mult blamatul "internet" de către oamenii nostalgici pentru vremurile demult apuse, îmi oferea posibilitatea să-mi conturez gusturile, să-mi dezvolt bagajul de informații, să fiu chiar eu postul de televiziune care oferă filmele și undeva mai târziu, să intru în contact cu recenziile profesioniștilor, dar și cu mulți oameni ce împărtășesc aceeași pasiune. În același timp, "nenorocitul" de internet avea atâtea chestii interesante de văzut și de citit încât ajunsese să-mi ocupe tot timpul liber, iar orele de somn pe noapte s-au redus considerabil.

     

       În 2006, m-am mutat în București și atunci pot spune că am descoperit cu adevărat plăcerea vizionării unui film la cinema, iar mai târziu, în 2008, am luat contact și cu formatul 3D. Abia atunci am simțit nevoia și puterea să schimb niște păreri mai ample cu alți cinefili și astfel am început "activitatea" de cinefil ce-și dă cu părerea pe site-ul www.cinemarx.ro. 

    Pentru că suntem mereu în căutarea unor noi provocări, am decis să fac un spațiu intim unde să-mi împart gândurile legate de filme cu prietenii și cu alți cinefili. Un loc în care lumea să înțeleagă că subiectivismul este o trăsătură pe care numai roboții nu o au, un loc în care lumea să înțeleagă că emoțiile și mesajele transmise de fiecare film în parte ajung în moduri diferite la spectatori și nu în ultimul rând să accepte că fiecare film, indiferent de valoarea sa, va avea mereu atât critici pozitive, cât și critici negative.