The Hunger Games (2012)

 

  Domnița Suzanne Collins (autoarea romanelor) nici nu ieșise din anonimat când japonezul Koushun Takami scria romanul Batoru Rowaiaru care avea să fie ecranizat în 2000 de regizorul japonez Kinji Fukasaku și a cărui idee a mai fost reluată sub alte forme în cel puțin două filme americane pe care le-am văzut în ultima vreme (The Condemned, The Tournament), The Hunger Games fiind cel de-al treilea. În plus, dacă privim și mai în urmă, se găsesc influențe clare de Lord of the Flies, Nineteen Eighty-Four și The Running Man. Asta nu o spun ca să critic filmul și nici ca să umbresc meritul autoarei de a dezvolta o idee sub o altă formă (chiar dacă pare că s-a inspirat din mai multe părți), dar vreau să fie clar cât de original este subiectul unor astfel de jocuri și unei astfel de societăți pentru cei mulți care l-au lăudat pe tot internetul că este "foarte original", lucru care și fără argumentele de mai sus oricum se anula din start fiind vorba de ecranizarea unei cărți.

Trebuie să recunosc că ideea unui joc de acest gen nu mă atrage deloc, cum nu m-a atras nici la filmul japonez, așa că povestea din start a plecat cu un mare minus din punct de vedere al interesului meu pentru ea. Diferența este că asiaticul Batoru Rowaiaru (Battle Royale) are o doză de nebunie, are tensiune, este destul de imprevizibil și te ține conectat până la final, pe când The Hunger Games este doar lung și plictisitor.

Nu am văzut urmă de tensiune, lipsește o motivație logică pentru ceea ce se întâmplă, dramatismul și "romantismul" sunt ridicole (mai ales după atâta timp de când au loc aceste jocuri), personajele sunt slab dezvoltate, nu aflăm mare lucru despre districtele formate (unul dintre cele mai interesante aspecte), totul este previzibil, regia este slabă, lipsită de imaginație și folosește fără rost acel "shaky cam", coloana sonoră ineficientă în momentele cheie, iar cele câteva efecte sunt banale.

Singurele lucruri pozitive pe care le-am găsit sunt distribuția, în special Jennifer Lawrence care face un rol foarte bun, și modul clar în care arată puterea de manipulare a mass-media și obsesia pentru reality show-uri.

Nu știu cât de interesante/bune sunt cărțile, dar filmul ăsta nu m-a făcut să vreau să le citesc, ba chiar m-a făcut să nu îmi pese de sequel, dar cum la cârma următoarelor va fi Francis Lawrence (Constantine, I Am Legend și Water for Elephants) îi voi mai da o șansă acestei serii, sunt sigur că următoarele vor ieși mai bine.

Concluzia: un mare succes de box-office și atât.

VERDICT:

Official Site: http://www.thehungergamesmovie.com/index.html

Sites: Rotten Tomatoes  Metacritic  CinemaRX  Cinemagia