După ce vezi așa ceva este foarte greu să mai spui vreodată despre un film că este absurd, tras de păr și ilogic, pentru că viața bate cu mult filmul și la fel ca și în Compliance (2012), vedem că prostia omenească nu are deloc limite.
Dacă în Compliance evenimentele sunt redate în mare parte așa cum s-au petrecut, în Pain & Gain s-a umblat vizibil la unele situații pentru a forța ridicolul și pentru a ambala totul sub forma unei comedii negre care să-i facă pe cei trei să pară în ochii spectatorului doar niște victime ale prostiei și nimic mai mult , dar nu cred că asta surprinde pe cineva care știe cât de veridice sunt filmele de la Hollywood. Regizorul știe acest lucru și simte nevoia la un moment dat să reamintească spectatorului că se bazează în continuare pe fapte reale. O paralelă interesantă între realitate şi ficţiune o găsiţi aici .
Din păcate, vanitățile criticilor aruncă într-un con de umbră unul dintre cele mai bune filme americane ale anului doar pentru că este regizat de Michael Bay, iar publicul cinefil pare atât de hipnotizat în momentul de față de universul Marvel și de Robert Downey Jr. încât nu mai au laude și pentru altceva.
Cu toate că mai sunt destule filme cu potențial ce urmează să se lanseze, nu cred că Hollywood-ul îmi va oferi mai mult de 10-12 filme până la sfârșitul anului care să-mi placă mai mult decât Pain & Gain și asta o spun cu optimism.
Un scenariu imprevizibil de la un capăt la celălalt, o regie pe care Bay își pune amprenta specifică doar pe alocuri, un montaj bun, personaje pe cât de ridicole pe atât de captivante și greu de uitat, multe replici delicioase servite rapid și fără perdea, multe glume subtile cu referiri la cultura americanilor, umor vulgar în stare pură, suficientă violență încât să fie interzis celor sub 15 ani (chiar sub 18 aș zice eu), niște actori care intră perfect în roluri (inclusiv cei secundari) și o coloană sonoră inspirată. Pentru că respectă în mare parte cursul poveștii reale scapă de criticile celor care l-ar fi acuzat că este tras de păr și lungit fără rost.
Ca fapt divers, titlul tradus inițial în limba română ca "Mușchi mulți, minte puțină" mi se părea mult mai potrivit (chiar dacă sună mai urât) pentru ceea ce vedem decât "Trage tare și te scoți", nu de alta dar nu prea am înțeles cine trage tare, unde trage și mai ales cum se scoate.
Dacă în Compliance evenimentele sunt redate în mare parte așa cum s-au petrecut, în Pain & Gain s-a umblat vizibil la unele situații pentru a forța ridicolul și pentru a ambala totul sub forma unei comedii negre care să-i facă pe cei trei să pară în ochii spectatorului doar niște victime ale prostiei și nimic mai mult , dar nu cred că asta surprinde pe cineva care știe cât de veridice sunt filmele de la Hollywood. Regizorul știe acest lucru și simte nevoia la un moment dat să reamintească spectatorului că se bazează în continuare pe fapte reale. O paralelă interesantă între realitate şi ficţiune o găsiţi aici .
Din păcate, vanitățile criticilor aruncă într-un con de umbră unul dintre cele mai bune filme americane ale anului doar pentru că este regizat de Michael Bay, iar publicul cinefil pare atât de hipnotizat în momentul de față de universul Marvel și de Robert Downey Jr. încât nu mai au laude și pentru altceva.
Cu toate că mai sunt destule filme cu potențial ce urmează să se lanseze, nu cred că Hollywood-ul îmi va oferi mai mult de 10-12 filme până la sfârșitul anului care să-mi placă mai mult decât Pain & Gain și asta o spun cu optimism.
Un scenariu imprevizibil de la un capăt la celălalt, o regie pe care Bay își pune amprenta specifică doar pe alocuri, un montaj bun, personaje pe cât de ridicole pe atât de captivante și greu de uitat, multe replici delicioase servite rapid și fără perdea, multe glume subtile cu referiri la cultura americanilor, umor vulgar în stare pură, suficientă violență încât să fie interzis celor sub 15 ani (chiar sub 18 aș zice eu), niște actori care intră perfect în roluri (inclusiv cei secundari) și o coloană sonoră inspirată. Pentru că respectă în mare parte cursul poveștii reale scapă de criticile celor care l-ar fi acuzat că este tras de păr și lungit fără rost.
Ca fapt divers, titlul tradus inițial în limba română ca "Mușchi mulți, minte puțină" mi se părea mult mai potrivit (chiar dacă sună mai urât) pentru ceea ce vedem decât "Trage tare și te scoți", nu de alta dar nu prea am înțeles cine trage tare, unde trage și mai ales cum se scoate.
Concluzia: unul dintre cele mai bune filme ale lui 2013 și totodată, cel mai bun film al lui Michael Bay de la The Rock (1996). Dacă nu vă deranjează umorul vulgar, dacă nu vă deranjează violența și dacă nu aveți prejudecăți legate de Michael Bay, mergeți să-l vedeți, merită fiecare minut!
VERDICT:
Official Site: http://www.painandgainmovie.com/
Sites: Rotten Tomatoes Metacritic CinemaRX Cinemagia
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu