Un film despre răzbunare. Dar şi un film despre doi vecini de bloc. De fapt, un film despre doi vecini de bloc care-şi caută fiecare răzbunarea.
El e Colin Farrell, actor irlandez, jucând rolul unui ungur vorbitor doar de limba engleză, ce vrea să-şi răzbune fetiţa şi soţia ucise de nişte mafioţi imobiliari, motiv pentru care se infiltrează printre ei şi-i lichidează rând pe rând, cu ajutorul unor situaţii mai mult sau mai puţin neverosimile.
Ea e Noomie Rapace, actriţa suedeză, renumită pentru dragonii tatuaţi, aici o franţuzoaică americanizată, brăzdată de cicatrici pe-o parte de faţă, suficient de vizibile încât să-i dorească moartea celui care a mutilat-o într-un accident de maşină şi a scăpat mult prea uşor de justiţie.
Oamenii ăştia doi stau în două blocuri vecine, la acelaşi etaj. La început, ea se bagă uşor în seama cu el, făcându-i cu mâna, de pe balcon, apoi îl invită la masă, iar la urmă îl şantajează cu denunţul la poliţie, pentru că l-a văzut pe ungurul de Farrell cum l-a trimis pe unu' direct pe lumea ailaltă, fără să tragă, în prealabil, jaluzelele şi, dacă vor să rămână buni vecini, să facă bine să-l omoare pe cel care i-a distrus viaţă femeii.
Acum, cei care au văzut vreo 2-3 filme la viaţa lor ar trebui să ştie că, până la final, nu se va întâmpla nicio reclamaţie la poliţie (poate şi pentru faptul că poliţia lipseşte cu desăvârşire din scenariu), ba, din contra, ea ar renunţa la răzbunare pentru nişte treburi sentimentale cu el, nici el n-ar zice nu, dar răzbunarea îl mănâncă tare rău, aşa că se transformă, încet-încet, într-un rambo, django, rango, mango sau ceva asemănător.
Cam asta ar fi, în mare, plotul, subiectul şi predicatul filmului. Deşi se vrea a fi un thriller psihologic cu pretenţii, cu un subiect din care alţii au făcut adevărate capodopere, eşuează glorios pe ultima sută de metri, "ajutat" de un final făcut mai mult pentru americani. Cine ştie, cunoaşte ce vreau să zic. Totuşi, vorbind sincer, filmul e vizionabil, are destule momente de suspans şi acţiune, s-ar putea să te surprindă plăcut, măcar o dată şi nu există nicio şansă să-ţi obosească creierul cu întrebări existenţiale.
Concluzia: Pentru cei care vor filme cu răzbunări, făcute ca la carte, le recomand şcoala de film asiatică, cu trilogia lui Chan-Wook Park în frunte. Pentru toţi ceilalţi, merge şi "Dead Man Down".
El e Colin Farrell, actor irlandez, jucând rolul unui ungur vorbitor doar de limba engleză, ce vrea să-şi răzbune fetiţa şi soţia ucise de nişte mafioţi imobiliari, motiv pentru care se infiltrează printre ei şi-i lichidează rând pe rând, cu ajutorul unor situaţii mai mult sau mai puţin neverosimile.
Ea e Noomie Rapace, actriţa suedeză, renumită pentru dragonii tatuaţi, aici o franţuzoaică americanizată, brăzdată de cicatrici pe-o parte de faţă, suficient de vizibile încât să-i dorească moartea celui care a mutilat-o într-un accident de maşină şi a scăpat mult prea uşor de justiţie.
Oamenii ăştia doi stau în două blocuri vecine, la acelaşi etaj. La început, ea se bagă uşor în seama cu el, făcându-i cu mâna, de pe balcon, apoi îl invită la masă, iar la urmă îl şantajează cu denunţul la poliţie, pentru că l-a văzut pe ungurul de Farrell cum l-a trimis pe unu' direct pe lumea ailaltă, fără să tragă, în prealabil, jaluzelele şi, dacă vor să rămână buni vecini, să facă bine să-l omoare pe cel care i-a distrus viaţă femeii.
Acum, cei care au văzut vreo 2-3 filme la viaţa lor ar trebui să ştie că, până la final, nu se va întâmpla nicio reclamaţie la poliţie (poate şi pentru faptul că poliţia lipseşte cu desăvârşire din scenariu), ba, din contra, ea ar renunţa la răzbunare pentru nişte treburi sentimentale cu el, nici el n-ar zice nu, dar răzbunarea îl mănâncă tare rău, aşa că se transformă, încet-încet, într-un rambo, django, rango, mango sau ceva asemănător.
Cam asta ar fi, în mare, plotul, subiectul şi predicatul filmului. Deşi se vrea a fi un thriller psihologic cu pretenţii, cu un subiect din care alţii au făcut adevărate capodopere, eşuează glorios pe ultima sută de metri, "ajutat" de un final făcut mai mult pentru americani. Cine ştie, cunoaşte ce vreau să zic. Totuşi, vorbind sincer, filmul e vizionabil, are destule momente de suspans şi acţiune, s-ar putea să te surprindă plăcut, măcar o dată şi nu există nicio şansă să-ţi obosească creierul cu întrebări existenţiale.
VERDICT:
Sites: Rotten Tomatoes Metacritic CinemaRX Cinemagia
L-am vazut de ceva timp, nu m-a impresionat mai deloc, de aceea m-am gandit ca recenzia nu ar mai avea rost. Devine prea previzibil de la un timp si asta il strica!
RăspundețiȘtergereEu nici acum nu mi-am făcut curaj să-l văd, iar după confirmările de la tine și de la gabonne, s-ar putea să rămână mult timp nevăzut. Păcat de actori, amândoi îmi plac mult.
Ștergere