Am ales ca primă postare filmul lui Haneke, pentru că din punctul meu de vedere este filmul anului 2012, sau mai bine zis, singurul film al lui 2012 pe care sigur nu îl voi uita multă vreme de acum înainte.
În stilul său rece și nonconformist, Haneke ia o situație realistă și aparent banală, îi adaugă un titlu cu greutate, o desfășurare liniara și cand simte că te-ai acomodat cu situația și înțelegi mesajul, schimbă radical macazul și te lasă perplex, adăugând și câteva elemente simboliste, așa cum îi stă bine unui regizor ce a studiat intens filozofia și psihologia. La final, indiferent că ai gustat sau nu acest film, cu siguranță vei avea nevoie de minute bune să-ți pui gândurile în ordine.
