Așa cum Pink Floyd este mai mult decât o simplă trupă de rock, așa cum "The Wall" este mai mult decât un simplu album rock, așa și această adaptare a albumului este mai mult decât un simplu film.
O realizare complexă, plină de metafore și simboluri, care reușește să transpună pe ecran toată profunzimea albumului și toate sentimentele adunate în piesele ce îl compun, printr-o viziune regizorală de geniu a lui Alan Parker.
Povestea este foarte bună, însă maniera în care ne este prezentată face toți banii. Practic, filmul ăsta nu are replici (cu câteva excepții) și nici nu are o desfășurare tipică, ușor de urmărit (mulți cu siguranță vor renunța pe parcurs), fiind mai mult un colaj de videoclipuri cu multe elemente abstracte, care puse cap la cap construiesc povestea, una crudă, dureroasă, satirică, plină de emoție și cu mult substrat psihologic, cu un mesaj greu de digerat de către cei ce nu sunt familiarizați cu muzica celor de la Pink Floyd și cu ceea ce transmite aceasta.
O realizare complexă, plină de metafore și simboluri, care reușește să transpună pe ecran toată profunzimea albumului și toate sentimentele adunate în piesele ce îl compun, printr-o viziune regizorală de geniu a lui Alan Parker.
Povestea este foarte bună, însă maniera în care ne este prezentată face toți banii. Practic, filmul ăsta nu are replici (cu câteva excepții) și nici nu are o desfășurare tipică, ușor de urmărit (mulți cu siguranță vor renunța pe parcurs), fiind mai mult un colaj de videoclipuri cu multe elemente abstracte, care puse cap la cap construiesc povestea, una crudă, dureroasă, satirică, plină de emoție și cu mult substrat psihologic, cu un mesaj greu de digerat de către cei ce nu sunt familiarizați cu muzica celor de la Pink Floyd și cu ceea ce transmite aceasta.
