Puțini oameni sunt conștienți de resursele interioare pe care le avem cu toții și de felul cum acestea pot fi exploatate prin hipnoză, lucru care i-a făcut pe mulți să spună ca filmul exagerează prin felul cum dezvoltă ideea.
Nu! Puterea hipnozei este cunoscută și demonstrată de către specialiști, iar filmul se menține la nivelul de terapie, adăugând doar imaginația regiei, fără să introducă elemente de S.F. ca alte filme ce au avut ca punct de plecare complexitatea minții umane (Inception, Eternal Sunshine of the Spotless Mind). Sunt totuși de acord că tratează superficial un astfel de subiect, rezumând acest procedeu la o simplă unealtă folosită cu scopul de manipulare.
Nu! Puterea hipnozei este cunoscută și demonstrată de către specialiști, iar filmul se menține la nivelul de terapie, adăugând doar imaginația regiei, fără să introducă elemente de S.F. ca alte filme ce au avut ca punct de plecare complexitatea minții umane (Inception, Eternal Sunshine of the Spotless Mind). Sunt totuși de acord că tratează superficial un astfel de subiect, rezumând acest procedeu la o simplă unealtă folosită cu scopul de manipulare.
Ce i-aș reproșa cu adevărat acestui film este "haosul necontrolat" din scenariu și montaj. Își face excelent treaba de thriller psihologic reușind să se joace cu mintea ta și să te țină conectat la evenimente, dar în același timp, pierde detalii pe parcurs și are destule scene introduse fără sens care rămân undeva în aer, fără să-și găsească o explicație în final. Nu pot spune exact care sunt hibe ale scenariului și care sunt introduse cu bună știință doar ca să ne inducă și mai mult în eroare, dar în ambele cazuri sunt niște minusuri. Oricât de labirintic este un film, în final trebuie să-și închidă bine portițele încât să aibă sens și să lase impresia că ai văzut ceva foarte bine gândit de la început, impresie pe care "Trance" nu o lasă, ba chiar se află la polul opus.
Dacă scenariul este nesatisfăcător, despre distribuție am numai cuvinte de laudă. Un trio McAvoy-Cassel-Dawson care se completează excelent. La acest capitol trebuie să menționez o mare descoperire făcută și anume, senzualitatea emanată de Rosario Dawson. Am văzut-o în multe filme, știam că are talent și că este o actriță bună cu potențial mare, dar nu credeam că mă va atrage vreodată ca și femeie. Good job Danny!
Stilul de noir modern al imaginii și muzica excelent aleasă, sunt alte două plusuri pentru care acest film merită totuși vizionat.
Concluzia: venind din partea lui Danny Boyle este un film dezamăgitor, dar dacă facem abstracție de asta și nu avem așteptări prea mari, atunci îl putem considera un thriller psihologic mulțumitor.
VERDICT:
Sites: Rotten Tomatoes Metacritic CinemaRX Cinemagia
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu