Se pare că nimeni nu scapă de blestemul Hollywood-ului. După ce m-a încântat cu 3 filme foarte bune și memorabile ("Oldboy", "Sympathy for Lady Vengeance" și "Thirst"), Chan-wook Park mă dezamăgește la debutul său în cetatea filmului american cu acest "Stoker".
De fapt, lui Chan-wook Park nu prea am ce să-i reproșez pentru că din spatele camerei de filmat am simțit același "miros asiatic" cu care ne-a obișnuit. Artificii tehnice excelente, multe cadre eye candy, o atmosferă sumbră care te ține încordat în multe momente, niște personaje delicios de ciudate și o coloană sonoră subtilă, compusă în mare parte de muzică de pian, dar absolut necesară. Dacă totul s-ar rezuma la regie, montaj, coloană sonoră și atmosferă, atunci ar fi un film excelent.
Din păcate, cel mai important aspect al unui film este scenariul, scris aici de Wentworth Miller şi revizuit de Erin Cressida Wilson (Secretary, Fur: An Imaginary Portrait of Diane Arbus și Chloe), capitol la care scârţâie din toate încheieturile. Se simte serios o influenţă hitchcockiana, dar diferenţa este aceeaşi dintre un parfum ieftin care se duce în câteva ore şi unul original care persistă câteva zile. Personajele principale sunt ciudate și atât, fără să aibă pic de complexitate, cele secundare sunt introduse în poveste anapoda doar pentru a exista victime și a contura partea de thriller/horror, replicile sunt enervant de banale, motivațiile personajelor sunt lăsate undeva pe o foaie omisă a scenariului, iar secretul din spatele intrigii este scos la iveală în cel mai neinteresant mod posibil și este lipsit de impactul acela de "wow" pentru că are un gust comun cu multe alte thrillere văzute.
De fapt, lui Chan-wook Park nu prea am ce să-i reproșez pentru că din spatele camerei de filmat am simțit același "miros asiatic" cu care ne-a obișnuit. Artificii tehnice excelente, multe cadre eye candy, o atmosferă sumbră care te ține încordat în multe momente, niște personaje delicios de ciudate și o coloană sonoră subtilă, compusă în mare parte de muzică de pian, dar absolut necesară. Dacă totul s-ar rezuma la regie, montaj, coloană sonoră și atmosferă, atunci ar fi un film excelent.
Din păcate, cel mai important aspect al unui film este scenariul, scris aici de Wentworth Miller şi revizuit de Erin Cressida Wilson (Secretary, Fur: An Imaginary Portrait of Diane Arbus și Chloe), capitol la care scârţâie din toate încheieturile. Se simte serios o influenţă hitchcockiana, dar diferenţa este aceeaşi dintre un parfum ieftin care se duce în câteva ore şi unul original care persistă câteva zile. Personajele principale sunt ciudate și atât, fără să aibă pic de complexitate, cele secundare sunt introduse în poveste anapoda doar pentru a exista victime și a contura partea de thriller/horror, replicile sunt enervant de banale, motivațiile personajelor sunt lăsate undeva pe o foaie omisă a scenariului, iar secretul din spatele intrigii este scos la iveală în cel mai neinteresant mod posibil și este lipsit de impactul acela de "wow" pentru că are un gust comun cu multe alte thrillere văzute.
Despre actori, pot spune că mie mi-a plăcut mult Mia Wasikowska și nu pentru că ar face un rol mare, ci pentru că se potrivește excelent cu personajul. Pe Nicole Kidman am văzut-o în roluri mult mai bune, dar și în roluri mai slabe, cât despre Matthew Goode, trăsăturile feței îl fac să pară un om perfid și să se identifice cu trăsăturile unui asemenea personaj, dar ca interpretare nu este nimic ieșit din comun.
Concluzia: un thriller de duzină îmbrăcat în haine frumoase. Nu o să te bântuie precum Oldboy, dar nici nu o să te facă să plângi după banii dați și după timpul alocat. Cu ce voi rămâne mult timp în cap este superba melodie de la final, "Becomes The Color" - Emily Wells.
VERDICT:
Sites: Rotten Tomatoes Metacritic CinemaRX Cinemagia
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu