M-am uitat după vizionarea acestui film pe diferite site-uri şi bloguri şi m-am amuzat puţin de cum se storceau unii de toate cuvintele pompoase ca, în final, să nu spună mai nimic.Am fost mereu fanul celor ce scriu simplu, să înţeleagă tot poporul, chiar dacă, uneori, recunosc, o mai iau şi eu pe ulei.
Aici nu simt nevoia, pentru că problema este foarte simplă.
Anna Karenina "update teatral 2012", fură privirile cu scenografia şi cu diferite artificii regizorale, are o coloană sonoră bună, dar omite ce este mai important şi anume povestea, complexitatea personajelor şi emoţiile transmise către spectator.
Astfel, feelingul din timpul filmului este la fel de puternic ca acela pe care îl ai când priveşti posterul. Posterul arată foarte bine, dar nu-mi transmite nici o emoţie şi nici nu-mi pasă de cei prezenţi pe acolo. Singura diferenţă este că la poster mă uit câteva secunde şi nu am timp să mă plictisesc, pe când filmul ţine mai bine de 2 ore.
La final, parcă eram rozaliul din reclama Orbit supărat pe despărțirea fără "emotional attachments", iar "Banderasul" Joe Wright îmi arunca cu rola de film în cap, pe motiv că "it's only a movie".
Datorită modului în care a fost realizat, nici actorii nu au putut să ofere mai mult decât nişte prestaţii normale, ba chiar un mare minus pentru alegerea lui Aaron Johnson în rolul lui Vronsky.
Un alt lucru care îmi dă cu virgulă, este perioada evocată. Mi s-a părut mie sau aerul englezesc gen Atonement (2007) predomină Rusia secolului 19 ?!
Concluzia: frumuseţea exterioară nu umple golurile din interior.
VERDICT:
Official Site: http://focusfeatures.com/anna_karenina/
Sites: Rotten Tomatoes Metacritic CinemaRX Cinemagia
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu