Este normal ca atunci când mănânci numai shaorme sau Mc și dai peste aripioarele picante de la Kfc să ți se pară o schimbare bine venită, dar în esență este tot fast food. Cam asta este și acest Starbuck.
Dacă nu este de la Hollywood și are o idee originală nu înseamnă că este ceva bun. Bine, ce-i drept nu este nici un film rău, dar îţi lasă acelaşi gust de film superficial și plin de găuri în poveste ca oricare altă comedioară banală a americanilor.
Prima jumătate a filmului este de calitate și chiar oferă un aer fresh, are momente și replici amuzante, descoperi un David Wozniak adorabil și o poveste care te prinde și te face curios să vezi încotro se îndreaptă.
În a doua parte însă, povestea trenează, repetă câteva momente, servește o emoție de doi lei (group hug...o da) și poate cel mai enervant, toată plăcerea din prima parte se duce în momentul în care îți dai seama că se îndreaptă spre deznodământul ăla previzibil pe care ți-ai fi dorit să nu-l vezi.
Pe scurt, filmul are aceeași neglijență pentru personaje, aceeași emoție forțată și aceleași momente în care logica este călcată în picioare în încercarea disperată de a-și impune mesajul, la fel ca majoritatea filmelor de la Hollywood.
Dacă nu este de la Hollywood și are o idee originală nu înseamnă că este ceva bun. Bine, ce-i drept nu este nici un film rău, dar îţi lasă acelaşi gust de film superficial și plin de găuri în poveste ca oricare altă comedioară banală a americanilor.
Prima jumătate a filmului este de calitate și chiar oferă un aer fresh, are momente și replici amuzante, descoperi un David Wozniak adorabil și o poveste care te prinde și te face curios să vezi încotro se îndreaptă.
În a doua parte însă, povestea trenează, repetă câteva momente, servește o emoție de doi lei (group hug...o da) și poate cel mai enervant, toată plăcerea din prima parte se duce în momentul în care îți dai seama că se îndreaptă spre deznodământul ăla previzibil pe care ți-ai fi dorit să nu-l vezi.
Pe scurt, filmul are aceeași neglijență pentru personaje, aceeași emoție forțată și aceleași momente în care logica este călcată în picioare în încercarea disperată de a-și impune mesajul, la fel ca majoritatea filmelor de la Hollywood.
Concluzia: merită atenţia doar dacă vrei să mai bifezi o comedie văzută şi să-ţi iei o porţie mică de relaxare.
VERDICT:
Official Site: http://us.eonefilms.com/films/starbuck?lang=en-US
Sites: Rotten Tomatoes Metacritic CinemaRX Cinemagia
Toata blogosfera cinefila a scris despre acest film in ultimul timp, asa ca l-am vazut si eu. Urmeaza recenzia.
RăspundețiȘtergereDa, pare cel mai "fiță" în momentul de față.
RăspundețiȘtergereSunt curios dacă recenzia ta e de bine sau... nu prea :)
stai sa vezi remake-ul american peste cateva luni :)
RăspundețiȘtergereSincer, nu cred că vreau să-l văd...știi părerea mea despre reamke-uri, mai ales venit așa rapid...
ȘtergerePai tocmai in sensul intuit de tine am zis stai sa vezi remake-ul american... care cu siguranta va fi mai slab (desi este acelasi regizor-scenarist) si atunci ai sa apreciezi putin mai mult originalul. Parerea mea este ca ideea a fost buna, dar putea fi mai bine pusa in valoare. Putea avea mai multe accente comice si dramatice...
RăspundețiȘtergereapropo de remake, azi a aparut si trailer-ul:
http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=V1lZKDNJ4aQ
Am ras asa de mult la asemanarile copy/paste... si doar pentru ca americanii nu gusta filmele subtitrate...
Maine-poimaine vedem si un remake la The Intouchables...
Păi se pare că este un copy/paste într-o proporție exagerat de mare. Practic, același lucru piperat cu niște situații specifice americanilor, mi-a sărit în ochi continuarea fazei de la bar când se face coadă...
Ștergere