CINEFILUL DE SERVICIU: 10 Filme Favorite

PostModern, site despre cultură si distracție mainstream și experimentală ce îți recomandă ce merită cu adevărat timpul tău (www.postmodern.ro), a răspuns provocării prin redactorul șef Mihaela Matei.

Singura diferență de până acum este că, în loc de 10 filme favorite, PostModern ne propune într-o ordine aleatoare 10 regizori, fiecare cu multe filme bune.

Cele 10 alegeri sunt:

1. Luis Buñuel

Despre El Ángel Exterminador (1962) pe Postmodern:

" Comicul situațional, elementele suprarealiste (nu oricine obișnuiește să poarte în geantă animale moarte) și disperarea personajelor se încheagă excelent, făcând din El Ángel Exterminador un film care nu trebuie ratat." (toată recenzia aici)

Comicul situațional, elementele suprarealiste (nu oricine obișnuieste sa poarte în geantă animale moarte) și disperarea personajelor se încheagă excelent, făcând din El Ángel Exterminador un film care nu trebuie ratat. - See more at: http://www.postmodern.ro/articol/el-%C3%A1ngel-exterminador-sau-joaca-de-dumnezeu#sthash.ysSRLVEO.dpuf

2. Louis Malle

Despre My Dinner with Andre (1981) pe Postmodern:

" Dacă există un merit suprem al My Dinner with Andre, acela este că ne creează sentimentul pe care l-am avut după o conversaţie cu un prieten ce a durat până noaptea târziu şi care, inexplicabil, ne-a schimbat pentru totdeauna." (toată recenzia aici)

3. Jacques Tati

" Pentru șarmul irecuperabil al anilor ’50 și pentru originalitatea umorului care curge spumos și viu ca șampania de abia destupată, Les Vancances de Monsieur Hulot este un film care merită (re)văzut. Vei avea o surpriză plăcută. " (toată recenzia aici)

4. Alejandro Jodorowski

Despre El Topo (1970) pe Postmodern:

" Lumea lui Jodorowski e alcatuită din comunități miniaturale, unde izolarea stârnește latura decadentă, pe alocuri chiar monstruoasă a oamenilor. Dar tot în izolare trăiesc și asceții pistolari pe care îi confruntă El Topo, ei atingând un nivel aproape absolut al spiritualității, sugerând că totul ține de alegerile personale. El Topo e mai degrabă o călătorie cinematografică în teritoriul neexplorat al inconștientului nostru. " (toată recenzia aici)

5. Jim Jarmusch

Despre Broken Flowers (2005) pe Postmodern:

" Broken Flowers (Flori frânte) este filmul perfect, cel în care se întâlnesc în același minut umorul excepțional și interogația profundă. Imaginea personajului principal ascultând muzică soul singur în living room, doar cu un pahar de șampanie pe care nu se poate hotărî să îl bea, este culmea tristeței și nesiguranței, imediat contrabalansată cu umor de imaginea aceluiași personaj stând rigid ca un baț în sala de așteptare a unui aeroport, observând imperturbabil picioarele lungi și complet expuse ale femeii de lângă el." (toată recenzia aici)

6. Aki Kaurismäki

Despre Le Havre (2011) pe Postmodern:

" Le Havre este un amestec pe care l-ai crede altfel imposibil: umor sec, basm, luciditate, nostalgie, sensibilitate și realism. Prin comparație cu Intouchables, care s-a vrut tot o demonstrație de umanism fără sentimentalisme și care a extaziat mare parte din public, performanța lui Kaurismaki din Le Havre va trece neobservată, tocmai probabil din cauza delicateței demonstrației, rămânând plăcerea doar a câtorva." (toată recenzia aici)

7. Rainer Werner Fassbinder